Mamici

Cum scăpăm de depresia post-partum?

În prima săptămână de la nașterea băiatului am suferit o depresie postnatală foarte urâtă. Ti-am mai povestit despre asta în articolul Cum e cu alăptatul? și în Vreau să alăptez, dar nu am destul lapte!

Îți spuneam că nu am avut lapte suficient pentru a putea să îl alăptez. Mi-a fost foarte greu și mă simțeam defectă, neputincioasă și incapabilă să îi asigur puiului meu ceea ce are nevoie pentru a fi sănătos.

Mai mult decât atât, acea depresie s-a reflectat în cantitatea mereu în scădere a laptelui, până la dispariția acestuia.

Din fericire, Dumnezeu mi-a dat un dar minunat, puterea de a mă adună și de a trece peste depresii.

Ceea ce m-a făcut să îmi revin este chiar puiul meu. Pentru el m-am scuturat și am acceptat situația.

La al doilea copil, lucrurile au stat diferit. M-am înarmat încă de înainte să nasc cu o voință de fier.

Toată lumea probabil îți spune că la al doilea e altfel. Ei bine, nu mint. E total diferit la al doilea. Știi la ce să te aștepți și cum să reacționezi.

Asta nu exclude depresiile post-partum.

Sunt o mulțime de schimbări în viața unui femei odată cu nașterea unui bebe.

Mai toate mămicile s-au chinuit cu alăptatul.

N-am mai dormit o noapte neîntreruptă de un an și 3 luni. Se simte, orice-ai zice.

Nu am mai ieșit singură în oraș de mai mult timp.

N-am mai văzut un film cap-coadă de nu mai știu când.

Nu am mai reușit să mă epilez pe tot corpul de o grămadă de vreme. Acum, mai nou, am descoperit lama.

Nu mai vorbim de modificările corpului.

Nu intenționez să te deprim mai tare. Îmi dau seama că astea sunt nimicuri in comparație cu ce am câștigat!

Hei, am o prințesă frumoasă care se agață de mine, arată spre sânii mei și zice cu poftă: „Miam, miam!”

Nu mai văd filme, dar în fiecare zi viața mea e un film.

Soțul mă iubește așa cum sunt și îmi mulțumește că i-am dăruit 2 pisoi frumoși.

Ce vreau să îți spun?

Toate greutățile care acum ți se par de nedepășit vor trece și vei uita complet.

Mă crezi că uitasem tot ce mi s-a întâmplat la primul copil? Serios.

Și acum la 1 an și 3 luni, am cam uitat cum mă chinuiam cu pompa toată ziua să produc lapte.

Nu o să îți dau detalii medicale, pentru că mă depășește problema. Nu că n-aș putea să mă inspir din alte surse, dar nu sunt psihiatru.

 

„Depresia postpartum este determinată în principal de modificări hormonale semnificative şi bruşte care apar imediat după naştere. Astfel, nivelurile de hormoni feminini asemenea estrogenului şi progesteronului, scad puternic în orele imediat următoare naşterii. Aceste scăderi pot produce starea depresivă, tot aşa cum doar mici schimbări hormonale pot declanşa stări disforice şi de tensiune psihică înainte de menstruație.

De asemenea, nivelurile hormonului tiroidian pot să scadă puternic după naştere, dezvoltându-se o deficienţă tiroidiană care poate produce depresie. La iniţierea alăptării, dezinhibarea hipofizei şi creşterea nivelului de prolactină se fac şi pe seama scăderii nivelului de dopamină din anumite regiuni ale creierului. Scăderea dopaminei este corelată, după cum se ştie, cu apariţia simptomelor depresive, a anxietăţii, şi a gândurilor obsesive.

Totodată, nivelul placentar crescut al corticotropin releasing hormone (CRH), în cursul săptămânii a 25-a de sarcină, poate fi folosit ca marker al unei posibile dezvoltări a DPP, după cum se arată într-un studiu.

Simptome ale depresiei postpartum

Simptome care au o amplitudine variabilă, asemenea, insomnie, iritabilităţii, crizelor de plâns, sentimentelor de copleşire şi labilitatea afectivă, sunt frecvent intâlnite în primele zile după naştere (la mai mult de jumătate dintre femei). Aceste stări (denumite şi “baby blues”) ating de obicei un maxim în ziua a patra şi se remit în mai puţin de 2 săptămâni, când modificările hormonale se atenuează.

Simptomatologia depresivă rămâne de cele mai multe ori la o intensitate subclinică, dar trebuie monitorizată de către personalul medical pentru a se putea interveni cu promptitudine când dobândeşte o dimensiune clinică.
Fenomenologia clinică a cazurilor de mică intensitate de DPP sunt similare celor ale “baby blues”-ului, dar sunt prezente mai mult timp (peste 2 săptămâni).

În cazul unei DPP severe, simptomele pot surveni oricând în primul an de după naştere, şi sunt identice cu ale unei depresii severe : tristeţe, pierderea interesului, dificultăţi de concentrare, agitaţie sau lentoare psihomotorie, oboseală, tulburări ale apetitului (anorexie sau bulimie), tulburări ale somnului (insomnii), scăderea libidoului, gânduri de sinucidere, sentimente ambivalente sau negative faţă de sugar; sentimente de culpabilitate legate de incapacitatea de a avea grijă de copil şi o anxietate excesivă ” Sursa CSID

Pe lângă depresia asta de început, care nu e deloc de neglijat dacă depășește 15-30 de zile, caz în care trebuie căutat ajutor de specialitate, mai există un tip de depresie, mai puțin studiat, dar cu care m-am confruntat.

E vorba despre starea aceasta de tensiune, iritabilitate, stres, pe care o resimt foarte multe femei în perioada aceasta de 2 ani de stat acasă.

Unii nu înțeleg ce nu ne convine. De ce suntem nemulțumite dacă stăm acasă cu bebele nostru și mai încasăm și bani, pe deasupra.

Eu sunt o persoană activă, de felul meu.

Atunci când lucram, nu știam niciodată când vor fi vacanțele, pentru că nu le așteptam. Sau mint, prin iunie mă prindea oboseala, că sunt și eu om.

Serviciul, pentru mine, a îndeplinit o funcție socială, dar mi-a dat întotdeauna o identitate sau m-a făcut să mă simt utilă.

Când m-am văzut acasă doi ani pot să spun că mi-a fost greu, la primul copil.

Cum spuneam, se găsesc persoane să judece. Ce nu-ți convine? Nu ești o mamă bună? Nu-ți place să stai acasă?

N-are absolut nicio legătură cu identitatea de mamă.

Desigur că e minunat să stai cu bebe și n-ai avea cum să mergi si la muncă și să alăptezi, dacă nu ai ajutor.

Dar asta nu înseamnă că o femeie e doar atât, mamă.

Noi suntem niște personalități atât de complexe, încât e amuzant să ne reducem numai atât.

Eu sunt și femeie, cu tot ce presupune asta, sunt și om, cu toate ce implică.

Deci, odată ce am stabilit că avem dreptul să ne simțim așa cum ne simțim, putem să începem să identificăm soluții pentru starea de depresie în care ne aflăm la un moment dat.

1. Analizează-ți starea în care te afli. Nu poți depăși o problemă decât dacă recunoști că o ai.

2. Încearcă să te detașezi de problemă, ia-o ca atare! Știu, gândești ” Ce mai sfaturi îmi dă și asta!”

Știi, am trecut și eu prin astfel de stări și le-am depășit pentru că am acceptat situația ca atare. Plânge bebe? Acum, dacă te apuci să plângi și tu, va plânge mai tare. Nu ai lapte de ajuns? Când m-am stresat a dispărut de tot, când m-am liniștit la al doilea, a venit mai mult.

Sunt multe alte probleme pe care poți să le ai, dar pentru toate numai o minte limpede e soluția. Bebe are nevoie de o mamă liniștită. Nu ești singura! Toate am trecut prin asta!

3. Încearcă să te odihnești atunci când se odihnește bebe și vei vedea schimbări semnificative.

4. Adu-ti aminte de tine! Nu am reușit să mă machiez decât de două ori în lume de când am născut, dar mă mulțumesc cu o baie adevărată din când în când sau măcar un duș zilnic. Mă revigorează. M-am machiat prin casă de vreo trei ori, că să-mi aduc aminte cum arătam când mă aranjam.

O raită prin supermarket cu bebe in căruț sau in sistemul de purtare mă satisface oarecum.

Nu e ca înainte, dar e amuzant când o văd că plescăie din gură ori de câte ori vede ceva de mâncare.

5. Găsește-ți un hobby! Pentru mine, bloging-ul e o adevărată terapie! Mă face să mă simt din nou utilă social.  Îți place să citești? Citește! Când? Găsești tu, te închizi în baie și  îl lași pe soț cu bebe. Îți place să croșetezi? Orice te face să te simți bine!

6 Ieși la plimbare în aer liber cu bebe! Vorbește cu alte mămici. Nu ești singura care se simte așa. Poți să-i spui terapie gratis.

7 Vorbește cu prietenele la telefon. Eu mă simt mult mai bine după ce o fac.

8 Responsabilizează mai mult partenerul, ca să ai și tu puțin timp pentru tine.

9 Odată ce îți rezervi puțin timp, fă-te frumoasă! Asta ca să nu uiți nici tu, nici partenerul că ești femeie.

Sper că te-a ajutat articolul meu! Te invit să share-uiesti, poate le e și altora de folos.

Îmi poți lăsa comentarii. Mulțumesc!

10 Comment

  1. Mía placita fiarte mult …mam regasit un total ce si scris…si faci o treaba fiarte buna te adjunto pe tine si me ajusto pe noi! Multumesc ca acorzi timpul necesario SA me aduci un zambet pe buze! Si putea scrie te rog un artículo de ex cum si facut fata cu Benites celular del doilea copil? Noaptea cum te imparteai ? Sa nu trezeasca recent nascutul pe CEL mare si viceversa??? Ar fi super interesant…eu am un bebé de 1a8l y insarcinata in 3 luni…as vrea sa audio mai multe expediente!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *