Bebelusi

Disciplinarea bebelușilor

„E doar un bebe! Uite-l ce drăguț e când bate din picioare și cum urlă el!”  Crezi că e prea devreme să-ți faci griji cu privire la disciplina puiului tău, nu-i așa? Dar destul de curând, copilul va  deveni din ce în ce mai inteligent, mai conștient, nevoile lui se vor transforma în dorințe și va trebui să stabiliți o limită pentru ceea ce are voie să facă. De câte ori să ridici suzeta aruncată pe podea sau zâmbești când varsă bolul de cereale?

Știu ce gândești: 1 sau 2 ani este prea devreme pentru pedeapsă. A, aici e șmecheria. Disciplina nu se referă la pedeapsă. Este vorba de a-l ajuta să își însușească o serie de reguli de siguranță și de a-l  îndruma spre un anume tip de comportament pentru viitor, care poate – și ar trebui – să înceapă în primele etape ale copilăriei.

Ai citit titlul și te gândești deja în mod eronat la lagăre naziste? Ești departe de adevăr.Conform DEX online DISCIPLÍNĂ s.f. 1. Totalitatea regulilor de conduită care asigură menținerea unei purtări corespunzătoare într-o colectivitate.

Setarea limitelor este o parte esențială a responsabilității noastre ca părinte. Îți ajuți copilul să înțeleagă binele și răul, să fie în siguranță, să respecte regulile și pentru a face față frustrării și dezamăgirii.

Bineînțeles, știm cu toții că un bebeluș care „greșește” nu o face în mod intenționat. Nu poți disciplina bebelușul prin băiaie, asta e clar. În primul rând, copiii învață prin imitarea noastră, așa că dacă loviți, vor crede că lovirea este o modalitate acceptabilă de a face față frustrării. În cele din urmă, lovirea nu învață cu adevărat nimic. Sigur, copilul tău poate asculta, dar asta e din frică. În schimb, vrei ca el să dezvolte un sentiment interior de bine, iar lovirea pur și simplu nu învață asta.

Bebelușii „greșesc” din dorința constantă de a explora lumea și limitele.  Strivește banana între degete pentru a vedea cum se simte să storci o banană. Aruncă mereu suzeta pentru că e amuzant să poată face un adult să asculte de el. Îl poți condamna?! Chiar e amuzant.

Deci, cum putem să îl putem împiedica să distrugă ochelarii frățiorului sau să umble la aragaz și în același timp să nu îi îngrădim dorința de a explora?

Nou-născuții

Ce am observat eu din practica de mămică și ce am citit din studii de specialitate este că încă de la început, nou-născuțul trebuie să aibă un program și un loc al lor unde să fie în siguranță. Acest loc este pătuțul lui. Oricât de dulce e să dormi cu puiul în același pat, nu este în totalitate sigur pentru el. De prea multă oboseală, mami poate să doarmă buștean și să se urce din greșeală pe bebe. Ce legătură are cu disciplina? Păi are, este vorba despre stabilirea uneif reguli pentru asigurarea siguranței lui.

Între 4 și 7 luni
În această etapă, poți începe diferențierea între nevoi și dorințe. Copilul ar putea să vrea să adoarmă numai în brațe, dar nu are nevoie de asta”, spune Jane Nelsen, coautor al Disciplinei pozitive. Trebuie în schimb să învețe să adoarmă pe cont propriu.

De asemenea, bebelușii din această vârstă încep să apuce totul. Este modul lor de a explora și de a învăța ce pot face mâinile lor. O reacție agitată – „Nu” sau „Au!” (Când te trage de cercei) – o va face mai distractiv. În schimb, o privire tristă din partea noastră, îl va face să realizeze că nu suntem mulțumiți de ceea ce face. Copilul nu-și poate controla impulsurile acum, dar tu stabilești scena pentru mai târziu.

Dentiția poate avea, de asemenea, un efect asupra comportamentului. Copilul va avea impulsul de a mușca sânul mamei atunci când e alăptat.  În momentul în care mușcă, ne oprim din alăptat, trimițând prin aceasta mesajul clar că nu e ok să muște. Durează o perioadă până când va pricepe, dar apoi va renunța să mai facă asta.

Între 7 și 12 luni
Dacă nu ai făcut-o deja, poți începe să îți securizezi/ asiguri casa pentru bebeluși – nu lăsa nimic otrăvitor sau periculos la îndemâna lui, poți instala protecții pentru sertare și pentru prize.

Pentru a nu se simți îngrădit, lasă la îndemâna lui lucruri care nu îi pun viața în pericol, dar îi permit să exploreze, de exemplu, un raft cu cărți pentru bebeluși sau un sertar cu linguri și boluri din plastic, cu care se poate juca.

Dacă bebelușul plănuiește să facă „o prostituată”, distrage-i  atenția și redirecționează-l. Spune-i: „Hai să ne jucăm cu trenurile!” ” Uite ce am aici!” 

Dacă nu funcționează cu distragerea atenției, va putea merge cu schimbarea tonului vocii ” Haide să ne jucăm cu mingea, pentru că e periculos la priză.” 

Dacă țipă atunci când pleci puțin de lângă el ( are anxietate la despărțire), primul instinct este să fugim inapoi disperat. Specialiștii spun că e o idee proastă, pentru că le confirmă copiilor faptul că aveau dreptate să plângă. În schimb, dacă vorbim calm cu el de acolo de unde suntem, încercând să îl liniștim, în timp, va dispărea această problemă: ” Sunt la baie, vin imediat. Stai liniștit, e în regulă!” 

Între 12 și 18 luni
Dacă ți se părea că bebele tău are un set bun de plămâni, așteaptă până când va mai crește puțin. Poate fi acceptabil când strigă acasă, dar nu este potrivit în public. Pentru a-ți păstra sănătatea mintală intactă, ține minte că puiul tău nu încearcă să-ți strice ieșirea; e perioada când apar prima dată tantrum-urile. Rezistă nevoii de a țipa. În schimb, spune-i în termeni simpli ceea ce aștepți: „Vorbim încet când suntem într-un magazin”. Ia cu tine jucării și cărți liniștite pentru a-i ocupa atenția. Dacă nu se poate opri din țipat, pleacă pur și simplu din locul acela. Copiii la aceasta vârstă nu au controlul de sine, pentru a inhiba un astfel de comportament.

Continuă să explici regulile, iar la vârsta de 2- 3 ani,  el va începe să le înțeleagă și să fie mai în măsură să le respecte.

Vârsta: 18 până la 24 de luni

Copiii au o adevarata explozie în ceea ce privește limbajul la aceasta vârstă, dar pentru că ei încă nu își pot articula sentimentele, se simt adesea frustrați.

Dacă începe să țipe pentru că nu ajunge la jucăria lui preferată, fă un efort tu, încearcă să îl înțelegi și să formulezi în cuvinte ceea ce nu poate el exprima:

” El supărat pentru că nu poți ajunge la ursuleț? E în regulă, mami! Ți-l pot da eu.”

E o primă strategie pentru a depăși un episod de furie, numit și tantrum. Poți citi mai multe sugestii  în articolul meu Cum rezolvăm accesele de furie/ tantrum-urile?

De asemenea, în perioada aceasta, unii copii se manifestă prin lovire, tăvăleli și mușcaturi – din nou, ca rezultat al frustrării. Dacă piciul tău mușcă pe cineva, îndepărtează-l imediat de la situație, explicându-i

„Nu mușcăm, pentru că doare„. Pentru a preveni incidentele viitoare, căută tipare în comportament: copilul mușcă la un anumit moment al zilei? Lovește când este frustrat?

Când micuțul începe să acționeze rebel, distragerea este esențială. De exemplu, în mașină, nu vrea să stea în scoică sau scaunul lui cu centurile puse. Soluția posibilă: Cântăm melodii vesele în mașină, pe tot parcursul călătoriei sau ne jucăm cu jucării pe care uitase că le are.

Indiferent ce faci, păstrează-ți calmul. Un lucru este constant cu copiii: se schimbă mereu, deci răbdarea este esențială.

În ideea că ți-am fost de folos, poți să dai share articolului meu sau să îmi apreciezi pagina de Facebook dând click aici.

Îmi poți lăsa și comentarii mai jos. Mulțumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *